COMPLICAŢIILE INFARCTULUI MIOCARDIC ACUT



Complicaţiile majore ale fazei acute a infarctului de miocard, ca frecvenţă şi ca impact asupra mortalităţii generale, sunt tulburările de ritm şi de conducere şi disfuneţia de pompă. Complicaţii importante sunt şi cele mecanice şi tromboembolice şi ischemia 'precoce postinfarct. Există în plus un număr relativ mare de complicaţii minore (tabelul V). TABELUL V Com plicaţiiîe infarctului miocardic Com plicaţii importante Tulburări de ritm cardiac - ventriculare - atriale Tulburări de conducere ale inimii - atrio-ventriculare - intraventriculare Disfuncţie de pompă - insuficienţă ventriculară stângă - edem puîmonar acut - sindrom de debit mic - şoc cardiogen Complicaţii mecanice - ruptură de perete liber - ruptură de sept - ruptură/disfuncţie de aparat mitral (tricuspidian) - anevrism ventricular Complicaţii tromboembolice - sistemice - pulmonare Ischem ia postinfarct - angină precoce şi tardivă - ischemie silenţioasă, spontană şi provocată - extensie şi recidivă de infarct Alte com plicaţii Pericardita postinfarct - precoce - tardivă Umăr dureros postinfarct Pneumopatii acute Retenţie de urină, infecţii urinare A stenie fizică, vertij la mobilizare Depresie, psihoză

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

ELECTROCARDIOGRAMA

Modificările ECG elementare din infarctul miocardic au fost descrise prima dată la om de Pardee în 1920. în prezent electrocardiograma reprezintă о explorare fundamental pentru IMA şi, dc obicei, prima cu care se începe evaluarea. Ea are valoare diagnostică, prognostică şi de conducere a terapiei, este ieftină şi reproductibilă. Studii pe serii mari de bolnavi au arătat că prima ECG este de obicei diagnostică pentru IMA în 60% din cazuri, în 25% din cazuri are modificări, dar nu tranşcază diagnosticul şi în 15% din cazuri e normală. înregistrărilc seriate cresc sensibilitatea la 95% şi foarte puţine infarcte, mici sau situate în zone mute electric, mai păstrcază ECG un aspect normal. ECG dă informaţii privind topografîa şi întinderca infarctului şi are, in acest fcl, valoare prognostică. Deoarece în prezent terapia trombolitică se aplică de regulă numai infarctelor cu aspect iniţial dc leziune subepicardieă şi evolutive spre unda Q, ECG_ capătă deci valoare specială în decizia şi eondu
Citiți mai multe

COMPLICAŢIILE MECANICE

Complicaţiile mecanice ţin de rupturile diverselor structuri cardiace datorate necrozei şi de consecinţele remodelării ventriculare. Rupturile de perete liber, de sept sau de muşchi papilari au о incidenţă acumulată de circa 10-12% şi răspund de 20-30% din decesele mtraspitaliceşti din infarct. în medie apar la 3-5 zile de la debut, dar cu limite acceptate de 1—21 zile. Tratamentul antiinflamator, în special cu cortizon în doze mari şi cu indometacin le-ar favoriza, prin afectarea cicatrizării normale. Tromboliză reduce incidenţa rupturi lor prin reducerea necrozei şi asigurarea unei arrnături vasculare cu flux păstrat, competent! mecanic, în zonele de perete cicatriceale, unde nu s-au mai putut recupera miocite. Ruptură de perete miocardic liber. Este cea mai frecventă ruptură de structură cardiacă în infarct şi conduce la deces prin tamponadă. Sunt descrise cazuri de supravieţuire prin ,,pseudoanevrism“ ventricular, când aderenţc pericardicc preexistente limitează efuziunca sanguină
Citiți mai multe

TULBURĂRILE DE RITM ŞI DE CONDUCERE

TULBURĂRILE DE RITM ŞI DE CONDUCERE  Prezenţa unor aritmii în faza acută a infarctului este raportată, în diverse statistici, la 72-96% din bolnavii intemaţi într-o unitate coronariană. Se ştie, de asemenea, că numeroase aritmii severe apar în faza prespital a infarctului. Se consideră, astfel, că practic aritmiile şi tulburările de conducere apar la 100% din bolnavi. 679 Aritmiile sunt mai freevente şi mai periculoase cu cât zona de necroză este mai întinsă. Aritmiile pot influenţă mortalitatea imediată şi prognosticul la distanţă prin trei modalităţi principale: - prin predispunere la sau degcnerare către fibrilaţie ventriculară (FV); - prin consecinţe hemodinamice directe; - prin compromiterea viabilităţii miocardice din zona la rise periinfarct datorită creşterii necesarului de oxigen. Consecinţele hemodinamice directe apar în cazul tahiaritmiilor de orice fel şi atunei când se pierde pompa atrială. Frecvenţă ventriculară optimă pentru a asigura un DC bun în faza acută a infarctu
Citiți mai multe